Sfântul Apostol Andrei, născut pe malul lacului Ghenizaret, Betsaida, fiul lui Iona din Galileea, fratele lui Petru, primul dintre ucenicii lui Hristos și ucenic al  Sfântului Ioan Botezătorul, Sfântul Andrei a urmat Mântuitorul, însoțindu-l pe Domeniile Tării Sfinte, fiind martor al faptelor minunate săvârșite de Domnul împărtășindu-se și împrăștiind din cuvântul acestuia,  a văzut patimile sale, a plâns moartea Lui pentru noi și s-a întărit în credință, în ziua învierii.

După înălțarea Domnului la cer și după Cincizecime, Apostolii au mers în lume pentru propovăduire. Întâiului chemat Andrei i-a revenit să meargă în Bitinia, Bizantia, Tracia, Macedonia până la Marea Neagră și Dunăre. SfântulAndrei a  avut un sfârșit de mucenic, fiind răstignit la Patras, lângă Corint, cu capul în jos pe o cruce în formă de X, căreia i s-a spus Crucea Sfântului Andrei.

              Sfântul Apostol Andrei, cel dintâi chemat, ocrotitorul României, așa este prezent în calendarul bisericesc anticipând încreștinarea noastră, a românilor, ziua lui de pomenire fiind sărbătoare națională, îndemnându-ne să reflectăm la destinul nostru și la misiunea noastră pe pământ.

În hermeneutica creștină iubirea de Dumnezeu și de credință în acesta, prin Sfinții Apostoli ne conferă și un profund sentiment de datorie și speranță că oblăduirea și grija ocrotitorului nostru, Sfântul Andrei se regăsesc în viața  comunităților noastre academice, a creațiilor instituționale ce poartă numele acestuia.

În istoria Fundației Academice Petre Andrei și a Universității PetreAndrei am beneficiat puternic de amprenta spirituală și ocrotirea patronimului nostru, așa cum cei care l-au deținut, respectiv Petre C. Andrei-savantul și Petru P.Andrei-fondatorul acestor instituții I-au purtat cu cinste, onoare și credință numele.  Așa cum și noi I-am simțit, în momentele grele și abisale, ocrotirea și îndemnul la speranța pe care în noaptea Sfântului Andrei, românii o proiectează asupra Destinului lor.        

                                                                         Prof.univ.dr. Doru Tompea

                 Rectorul UPA din Iasi                                             

”Cum să reacționezi în momentul în care copilul adoptat te respinge? Cum să înveți să ai răbdare cu un copil adoptat? Când ar trebui să îi spui copilului că este adoptat?” Sunt doar câteva din întrebările pe care studenții, specialiștii  în psihologie, asistență socială și sociologie le-au putut adresa direct părinților care au adoptat un copilul.

Cea de-a treia conferință – Adopția unui copil – încântare sau dezămăgire –  din seria celor organizate de Universitatea ”Petre Andrei” din Iași pe această temă, a prezentat mărturiile a două mame care au trecut prin această experiență unică. Este și cazul Anei Stafford, căsătorită în Statele Unite ale Americii, și care a explicat că nu a dorit să adopte un copil de etnie romă din motive de fertilitate, ci pur și simplu au vrut să facă acest pas cu mult timp înainte de căsătorie. ”Povestea noastră nu a început așa de frumos pe cât este acum. Asistenul social ne-a prezentat-o pe Ema și ne-a atenționat că are ceva probleme de sănătate. Era un bebeluș de opt luni care se comporta ca un nou născut, stătea doar culcată pe spate, nu știa să strângă în mână, nu făcea nimic. La început am crezut că are un handicap, nu știam că de fapt e întârziată dezvoltarea ei. Vroiam să o iau în brațe dar ea mă respingea. În prima noapte, în care am avut-o la noi, am mers de trei ori la urgențe pentru că voma și avea diaree. Doi ani de zile ne-au trebuit să o putem pe picioare”, a mărturisit Ana Sttaford. În ceea ce privește momentul în care i-a dezvăluit fetiței că este abandonată, Ana a declarat că ”de la bun început i-am spus că ea a crescut în burtică la o altă femeie. Nu am făcut un eveniment din a-i spune că noi am înfiat-o. I-am dezvăluit treptat, am vorbit mult despre adopție”. Mai mult, despre cartea pe care a tradus-o împreună cu soțul ei –  ”Devenind o familie. Susține atașamentul sănătos al copilului adoptat”- susține că ”a fost ca o biblie de zi cu zi, prin ea am învățat ce sa facem ca să se vindece”.

De partea cealaltă, Annie Bivlet a povestit că nu a venit din Franța cu gândul de a înfia un copil. ”Nu m-am gândit nici o clipă că voi adopta, mai ales că nu sunt căsătorită și sunt de părere că un copil trebui să aibă ambii părinți alături”, a mărturisit aceasta. Totuși, recunoaște că Maria, fetița pe care a înfiat-o, ”a început să întâmpine probleme de adaptare din momentul în care a început să meargă la școală, în Franța, pentru că a observat că are un accent diferit față de ceilalți copii.  În dese rânduri, pentru că nu i-am spus de la bun început nu eu sunt mama ei naturală, se întreba de ce a mai născut-o mama ei dacă a abandonat-o? De ce nu a avut grijă de ea?”, a completat Annie Bivlet.

Moderatorul evenimentului, Prof.univ.dr. Cristina Stoica, decanul Facultății de Asistență Socială și Sociologie, a declarat că tematică abordată s-a adresat nu doar studenților de la psihologie și asistență socială, care sunt familiarizați cu partea teoretică, ci și tinerilor sau familiilor care doresc să adopte. ”Universitatea Petre Andrei, prin Facultatea de Asistență Socială urmărește promovarea profesiei de asistent social în domeniul adopției, ținând cont de numărul insuficient de astfel de specialiști. Se urmărește dobândirea  competențelor care vizează atât latura umană: responsabilitate, sensibilitate, empatie și  răbdare, dar și cunoașterea și abilitatea de a aplica instrumentele, tehnicile și strategiile necesare, pentru ca viitorii asistenții sociali să fie capabili să sprijine atât părinții adoptatori, cât și copii, în fiecare stadiu al vieții lor, dar în special în etapa de integrare în familia permanentă. În România practica legislativă îngreunează adoptarea unui copil, cu atât mai mult cu cât acesta este de etnie romă”, a mai completat decanul.

Lect.univ.dr. Oana Bădărău a subliniat faptul că schimbări în  metodologia legislativă au avut loc. ”Mă bucură faptul că părinții adoptivi au obligația de a transmite în mod gradual copilului faptul că acesta este adoptat”.  Din punct de vedere psihologic, Conf.univ.dr. Ana Sandovici, decanul Facultății de Psihologie și Științele Educației, a prezentat metodele prin care copii abandonați pot fi ajutați. ”Adopția pornește din centrul de plasament, unde copilul își creează niște legături, se apropie de oricine. Însă, dacă îl scoți din acest mediu el trece prin trei etape: etapa protestului – în care se întreabă de ce a fost scos din acel mediu, etapa disperării – când nu mai reacționează din punct de vedere emoțional și etapa de detașare – când înțelege că poate avea o viață nouă. Povestea terapeutică este metoda folosită prin care copilul își poate accepta destinul”, a conchis decanul. 

Importanța specialiștilor în acest proces, în momentul în care un copil își respinge părinții adoptivi, a fost subliniat și de către Elles van der Beeck, reprezentanta Fundației Izvor. ”Voi, care sunteți specialiști aveți ochii deschiși către părinții care adoptă copiii abandondonați, pentru că duc o muncă titanică. E foarte dureros să te lupți, zi de zi, cu un copil care în casă e un tiran, iar afară e drăguț cu toată lumea”.

La eveniment a fost prezentă și o studentă de la Facultatea de Economie care intenționează de mai multă vreme să adopte un copil și a fost direct interesată de acest subiect. Următorul workshop se va axa pe implicarea spirituală și divină în acest proces, direct din partea unui reprezentant al bisercii. 

Adopția este o călătorie pe drumul atașamentului. Vă invităm marți, 26 noiembrie, la colocviul international – ”Adopția unui copil – încântare sau dezamăgire”, organizat în cadrul Universității Petre Andrei din Iași, de la orele 12, în Amfiteatrul Dimitrie Gusti, etajul 3.

Colocviul se adresează studenților de la Facultatea de Asistență Socială, Facultatea de Psihologie, specialiștilor în domeniu, tuturor părinților care așteaptă cu nerăbdare momentul unic în care vor putea adopta un copil sau celor care deja au parcus acest drum anevoios. Se va prezenta punctul de vedere al specialiștilor în psihologie și asistență socială, dar vom putea asculta mărturiile a două mămici care au trecut deja prin această experiență unică. Vom prezenta, de asemenea, și cartea –  ”Devenind o familie. Susține atașamentul sănătos al copilului adoptat”, care a fost tradusă chiar de una dintre invitatele acestui eveniment.

La eveniment vor participa Lect.univ.dr. Oana Bădărău, Elles van der Beek, reprezentanta Fundației Izvor, Annie Bievliet din Franța, Psiholog principal – Conf.univ.dr. Ana Sandovici și Ana Stafford din Statele Unite ale Americii.  

Vă așteptăm!