|
 Rectorul Universității ”Petre Andrei” din Iași, prof.univ.dr. Doru Tompea, ne zărește prin ușa întredeschisă și ne face semn să intrăm. Vorbește la telefon. O carte cu titlul ”Liniștea vorbește” tronează pe birou sfidând parcă evidența. Alături, facturi, bilețele cu momente din agenda zilnică, contracte. Între ”Bună ziua, domnule rector” și ”REC” mai semnează câteva hârtii, mai scrie câteva notițe. Pune pixul jos, respiră adânc. Începem.
R: Un an plin la UPA. Uneori aveam impresia că v-ați transformat în agenție de presă, așa curgeau comunicatele pe mail-ul redacție. Așadar cum v-a găsit vara, cu gânduri de concediu sau cu planuri îndrăznețe?
D.T.: (zâmbește cu satisfacție) Într-adevăr, anul acesta universitar a demarat în trombă. Mă gândesc și rememorez cum arăta Aula Universității ”Petre Andrei” din Iasi la deschiderea anului academic 2009-2010, când, după ani buni de conflict, s-a inaugurat un an academic la noi cu toate facultățile reunite. De la 1 octombrie și până în prezent, Universitatea ”Petre Andrei” din Iași s-a deschis către comunitate, a devenit un fel de centru cultural, un fel de Babilon al Iașului, o Mecca la care au venit foarte multe personalități culturale, academice, științifice, chiar studenți ai unei manifestări de la Clubul Rotary, astfel încât, cu foarte multă satisfacție, constat și eu, că instituțiile Iașului și administrației locale, cele culturale sau alte universități din oraș au remarcat această schimbare de comportament instituțional. Însă cei mai importanți sunt studenții noștri, care au umplut Aula nu doar la deschiderea anului universitar, ci la toate evenimentele organizate și găzduite. Deocamdată nu avem timp să ne gândim la concediu, pentru că vrem ca astfel de evenimente să continue și în anul următor.  R: 20 de ani de la înființare și un an de la victorie. A fost suficient un an de pace ca să se vindece ”rănile” războiului la UPA?
D.T.: (zâmbetul dispare, iar privirea se mută pe portetul în ulei al lui Petru P. Andrei ) Probabil că așa a dorit Dumnezeu ca după 20 de ani de la înființare să se încheie acest conflict și în același timp să salutăm și un an de la victorie. A fost o victorie pentru dreptate și adevăr, pentru ca UPA din Iași să rămână ceea ce am gândit noi, fondatorii ei adevărați, acum 20 de ani, ca ”un mic Oxford al Romaniei”, asa cum dorea rectorul fondator Petru P. Andrei pe care îl evoc cu multă căldură de fiecare dată când mă gândesc la începuturile instituției noastre. Pe acea vreme nici nu primisem bine acreditarea definitivă, țin minte că nici nu apăruse bine decretul prezidențial prin care în urma votului din Parlamentul României s-a promulgat legea 408/2002 de către președintele României de atunci, că deja securea războiului era dezgropată. Din păcate a fost nevoie să treacă 8 ani, din care 6 ani în justiție pentru a se încheia un conflict instituțional foarte mediatizat. Miza acestui conflict a fost patrimoniul universității, această clădire, cea mai înaltă din Iași, care s-a dorit să fie vândută pe bucăți și transferată în patrimonii de familie. Nu am acceptat asa ceva și mă bucură faptul că intrarea în cel de-al 20-lea an al activității noastre a coincis cu începutul sfârșitului războiului. Nu a fost ușor să conving peste 100 de profesori că eu sunt confirmat legal și că demersurile pe care le facem sunt în totalitate legale. Nu a fost ușor să sparg un anumit blocaj mental și atitudinal din acești ani care a determinat mulți dintre profesorii de la Drept sau Economie să se lase antrenați în jocurile malefice ale fostei conduceri impostoare. Nu a fost usor să îi conving pe cei care ani de zile au semnat comunicate în defavoarea mea, plângeri penale, au semnat împotriva mea în instanță în toate aceste 200 de procese, că nu am nici un sentiment gregar, că nu am nici un fel de idei preconcepute și că sunt bine veniți în această instituție. Am acceptat să vină să se angajeze la universitatea care funcționează legal, toți cei care au dorit acest lucru, fără să pun pe cineva să facă redevențe gratuite mie ori actualei conduceri. Am tratat războiul la timpul trecut și am considerat că trebuie să mă comport rece, cerebral, pentru a salva universitatea. Cea mai mare realizare, dincolo de încheierea acestui conflict o reprezintă faptul că am deblocat universitatea, ministerul întârziase, firesc, procesul de scoatere la concurs a tuturor posturilor didactice și prin aceasta proiectele individuale și destine profesionale au fost afectate. Acum însă situația s-a schimbat, iar ministerul a confirmat toate dosarele de conferențiar și profesor. Asta a însemnat în linii mare acest an: nu neapărat victorie, ci mai degrabă revenire la legalitate, la normalitate.
”Singura infidelitate din viața mea a fost când am lăsat Real Madridul pentru Barcelona”
 R: E criză și toată lumea se plânge de clienți. Cum vă merg admiterile pe vremurile astea?
D.T.:(buna dispoziție revine în discuție) Este într-adevăr un an de criză globală și în mediul de afaceri și în alte segmente ale societății, toată lumea se plânge de clienți. Eu personal nu mă pot plânge. Faptul că săptămâna trecută când nici nu se anunțaseră rezultatele de la universitățile de stat, aveam deja peste 300 de candidați cu dosare depuse în toată Moldova, înseamnă un indice foarte bun pentru noi. Niciodată în ultimii ani nu am avut peste atâția înscriși. În plus noi continuăm procesul de înscriere până pe 1 octombrie, zilnic, la sediul universității și în centrele de promovare. Mai mult, conform unui sondaj intern ad-hoc cu cei care s-au înscris, aproximativ 75% dintre ei au optat din prima pentru una din specializările universității, fără să mai încerce și în altă parte. Asta înseamnă că ne-am fidelizat un anumit public și avem un brand impus pe piață pentru care de altfel deținem și mărcile înregistratate pentru Universitatea ”Petre Andrei”, Universitatea ”Petre Andrei” din Iași și Fundația ”Petre Andrei”, astfel încât nimeni nu mai poate folosi legal numele uneia dintre cele trei mărci fără acordul nostru.
R: Am văzut că ați fost la o conferință la Barcelona. V-ați întâlnit cu Messi?
D.T.: (zâmbește) Am fost nu numai la Barcelona, ci și la Vilnius, la o conferință internațională a universităților, Asociația Internațională a Universităților (AIU), în care suntem membri din 1998. Acolo am întâlnit peste 260 de reprezentanți de la prestigioase universități din lume. A fost utilă această întâlnire, contactul personal cu peste 30 de rectori mi-a dat posibilitatea să repoziționez universitatea în relațiile internaționale. Ulterior am mers la Barcelona. Acolo am participat la Forumul Rectorilor din regiunea Mediteraneană, unde am fost admiși și noi ca membri. Am vizitat Barcelona, un oraș superb, dar din păcate cu Messi m-am întâlnit doar în afișele de la stadionul Camp Nou, de unde am luat și niște însemne ale clubului. Când eram copil simpatizam cu Real Madrid, dar recunosc că după ce Steaua a bătut în ”96 pe Barcelona în finala de la Sevillia mi-a plăcut cum au jucat și în plus au aceleași culori ca ale Stelei. Așa am devenit suporterul Barcelonei. Cred că a fost singura infidelitate din viața mea (zâmbește) când am lăsat Real Madridul pentru Barcelona. Îmi pare rău însă că Messi nu a arătat tot ce știe la Mondialul African.
Teatrul, o iubire care nu se uită
R: Vine Florin Piersic din toamnă la cursurile de la Psihologie sau îl lăsați să chiulească ”motivat”?
D.T.: Florin Piersic când a venit la noi la ”Petre Andrei”, după ce m-am plimbat cu el până la universitate, a găsit Aula plină, a rămas copleșit și chiar m-a întrebat: “Da unde m-ai adus aici?”. I-am spus că sunt studenții noștri, care au fost entuziasmați când au aflat de venirea marelui actor și nu numai, chiar și oameni din oraș care auziseră că ne va vizita. A ținut un speech de vreo trei ore, iar în mijlocul discursului, după ce și-a adus aminte de întâmplări din viața lui, s-a oprit și m-a întrebat dacă poate învăța Psihosexologia. Când i-am spus că avem această specializare la Psihologie s-a ridicat și a spus “Da, asta vreau. Vreau să fiu student la facultatea asta”. Sala aplauda. I-a fost adusă o fișă de înscriere, iar a doua zi a și semnat-o. A spus că va veni pe întâi octombrie, împreună cu Emilia Popescu, pentru a prezenta piesa “Străini în noapte”, la noi în Aula. Dacă va chiuli motivat sau nemotivat, sistemul Bologna oricum nu mai pune accent pe absențe ci pe prezența participativă a studentului. Dar eu cred că va veni la cursuri. Măcar din motivul că a văzut foarte multe fete frumoase aici.  R: La câți actori și regizori renumiți au trecut prin Aula universității v-ați putea înființa și o Facultate de Teatru și Film. Profesori ați avea.
D.T.: Am fost chiar întrebat: “dar Teatru de ce nu ai făcut?”. Să știți că noi am avut această idee în ‘98-‘99, cu prietenul meu Cornel Dumitriu, care conduce catedra UNESCO de Teatru de la București. El a venit cu acest proiect. Părerea mea e că am renunțat foarte ușor la această idee. Întrebarea este foarte bună. Mai ales că în afară de Florin Piersic, la noi a mai fost Ion Caramitru și chiar am vorbit cu acesta să derulăm un proiect de colaborarea cu UNITER, prin care, din toamna asta să deschidem în Aulă o stagiune permanentă de teatru. (ne arată entuziasmat un vechi program al galelor de teatru studențesc Amfiteatru, o amintire prețioasă ). A fost și Mihai Măniuțiu, directorul Teatrului National din Cluj, Dan Chișu a venit la noi la lansarea filmului Website Story, Manuela Hărăbor, tânăra regizoare Chris Simion. Într-adevăr, numai pe aceaștia dacă îi adunăm putem face o catedra de teatru.Vom studia acest proiect, mai ales că avem infrastructura, iar Iașul merită așa ceva.
”Toată viața am lucrat cu studenții”
 R: În ritmul ăsta de ”Ciuleandră” în care se desfășoară evenimentele la UPA mai aveți timp și de activitatea la catedră sau ”rectorul” a înlocuit ”profesorul”?
D.T.: (zâmbește) Da, e o aprecierea măgulitoare, ritmul acesta de “Ciuleandră” în care se desfășoară evenimentele la UPA și ne oferă privilegiul de a fi nu doar la cursuri cu studenții, ci și în cadrul unor manifestări și evenimente culturale, mai ales că eu toată viața am lucrat cu studenții. Dar nu numai cu studenții ne întâlnim. Avem parteneriate cu mai multe licee prestigioase din Iași. Elevii de la ”Octav Băncilă” au fost prezenți într-un număr foarte mare la evenimentele noastre, cei de la ”Miron Costin”, Colegiu Național ”M. Sadoveanu”, Colegiul Național ”Emil Racoviță. Am sprijinit și revista școalră ALECART care a fost și premiată la nivel național. Este un proiect în care credem si care stimulează talentele din rândul tinerilor.
R: În toamnă la ce să ne mai așteptăm ? Scrie și Obama în cartea de onoare a universității ?
D.T.: Nu știu dacă Obama va veni la Iași, dar vor veni cu siguranță alți lideri marcanți ai lumii. Vă spun, în premieră, că vom primi în toamnă vizita unor persoane importante din spațiul public, politic, național și internațional. Anul acesta UPA a fost deschisă către toate domeniile de comunicare. De la Marius Oprea care a conferențiat pe istoria comunismului și Cristian Pârvulescu despre democrație la foștii miniștrii de externe Cristian Diaconescu și Adrian Cioroianu, la specialistul în relațiile România – Republica Moldova, Titus Corlățean, la fostul negociator șef al țării la Uniunea Europeană, Vasile Pușcaș, la experți de la Centrul de Resurse Juridice sau profesori din Statele Unite și alte țări europene, pînă la experți și consultanți ai UE pe proiecte și finanțări de proiecte. Universitatea noastra este una deschisă, transpartinică, permite orice schimb și dezbateri de idei, pentru că asta este funcția universității, asa cum spunea și savantul Petre Andrei: o universitate nu trebuie numai să inducă informație studenților, trebuie să și formeze spiritualitatea tânărului, personalitatea acestuia.
Închidem reportofonul și nu apucăm să ne luăm la revedere. Telefonul sună din nou. |
