Studenții de la UPA, în vizită la Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței de la Sighet

Studenții și cadrele didactice de la Facultățile de Științe Politice și Drept, din cadrul Universității „Petre Andrei” din Iași, au vizitat luni, 20 mai, Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței de la Sighet. Evenimentul a fost prilejuit și de dezbaterea ”Centenarul Corneliu Coposu”, a unsprezecea manifestare organizată în cadrul proiectului anual „După 25 de ani. Comunismul în Europa de Est”.

Timp de cinci ore cadrele didactice și studenții au vizitat „Sala România Închisorilor”, care cuprinde studii de caz despre cele mai importante închisori din țară, celule în care erau încarcerați deținuții politici, inclusiv celula în care a murit Iuliu Maniu, „Neagra” sau Celula de Pedeapsă, „Spațiul de reculegere și rugăciune”,  sau ”Cortegiul Sacrificaților”.

„Închisoarea de la Sighet a fost construită în 1897, ca închisoare de drept comun. După 1945 în  Sighet se făcea repatrierea foștilor prizonieri și foștilor deportați din U.R.S.S, astfel că în august 1948 a devenit loc de detenție pentru un grup de studenți, elev și țărani maramureșni, dintre care o parte trăiesc și astăzi. După 1977 a devenit secție a închisorii de la Satu Mare, apoi Baia Mare și ulterior depozit de legume, mobilier sau lemne. După revoluție, Ana Blandiana a gândit să transforme această închisoare, cu sprijinul Consiliului Europei, într-un memorial. Memorialul este format din două componente: Muzeul Memorial Sighet și Centrul Internațional de Studii asupra comunismului de la București”, a declarat  Robert Furtos, ghid la Memorialul Sighet.

Partea inedită a evenimentului a fost reprezentă de întâlnirea tinerilor cu un fost deținut al închisorii de la Sighet, Ioan llban, care a povestit prin ce a trecut în cei trei ani de detenție, perioadă în care a primit doar două pachete de acasă.

”29 august 1948. Din beciurile securității din Sighet am fost aduși 18 tineri, din care 5 elevi, 2 studenți și un funcționar. Am ajuns încolonați, în șir indian, în fața închisorii, de unde am urcat la etajul doi unde am fost repartizați câte unul în celulă pentru ca nu erau finalizate cercetările. Am nimerit în celula 82 și am stat singur mai mult de o lună de zile. Eu am avut norocul că cel care m-a anchetat la Sighet a fost un om mai înțelept, un învățător de meserie. Nu am primit nici o palmă de la el, însă, după un timp, l-am întâlnit nervos și am crezut că o voi încasa. S-a răstit la mine: „nu mi-ai spus că ai fost și acolo, și acolo”. Mi-am tras singur cu palma peste cap și i-am spus că am uitat. A venit ziua de 25 septembrie 1982, era ziua mea de naștere, împlineam 18 ani. Din cauza foamei, a frigului și a stresului am uitat și abia mai spre seară mi-am adus aminte ce zi era”, le-a povestit Ioan Ilban tinerilor. Mai mult, acesta a mai mărturisit că la un moment dat s-a schimbat directorul închisorii. „Plimbându-se el prin celule vine la noi și ne spune că trebuie să fim reeducați. Astfel, am primit două cărți: „În umbra celulei” – de Petru Groza, de unde aflam că acestuia nu îi plăcea mâncarea din detenție, și cartea „Așa s-a călit oțelul”. Nu a durat o săptămână că ne-au strâns toate cărțile din celulă și a început regimul de teroare. Nu mai aveam voie să ne plimbăm prin celule, primeam mâncare de nici câinii nu o puteau mâncau și 25 de grame de pâine, a rememorat acesta. 

Totodată, Ioan Ilban a povestit și cum erau iernile în închisoarea de la Sighet. „În noiembrie au început gerurile, iar zeghea pe care ne-au dat-o nu ținea căldură, astfel că ne-au mutat pe toți 18 într-o singură celulă. Ne dădeau zece kilograme de lemne umede și cu care nu putea să faci focul. Nu am reușit niciodată să îl facem. Așa am petrecut toată iarnă, fără căldură și cu mâncare foarte proastă”.

În cadrul vizitei a avut loc și dezbaterea „Centenarul Corneliu Coposu. Evocarea personalităţii politicianului a fost realizată de Lect.univ.dr. Georgeta Condur, care l-a prezentat pe liderul opoziției din România postcomunistă dintr-o perspectivă personală. „Există astăzi riscul de a spune că toți oamenii politici sunt o apă și un pământ. E o greșeală pentru că oamenii de bună calitate se dezic de politică. Corneliu Coposu este unul dintre acești oameni care s-a implicat în politică și nu era la fel ca toți ceilalți. Eu l-am cunoscut la începutul anilor 90. Nu am simțit la el, cu toate că a fost deținut politic și 17 ani a stat în condiții foarte grele, acea ură față de sistem ci, dimpotrivă, avea o atitudine pozitivă. Este o diferență foarte mare între Corneliu Coposu, cel pe care l-am întâlnit personal, și Corneliu Coposu prezentat de mass media. Era un om politicos, un gentlemen de modă veche”, a precizat Lect.univ.dr. Georgeta Condur. 

„Vizita la Memorialul de la Sighet nu putea lipsi din proiectul „După 25 de ani. Comunismul în Europa de Est”. Mulțumesc Fundaţiei Academia Civică și muzeografilor de la Memorial pentru sprijinul acordat pentru marcarea Centenarului Corneliu Coposu”, a declarat în final Prof.univ.dr. Sorin Bocancea, coordonatorul proiectului și Decanul Facul
tății de Științe Politice și Administrative.

Vizita studenților la Memorialul de la Sighet a fost realizată cu sprijinul Fundaţiei Academia Civică, al S.C. Maf Force S.R.L. și al Cabinetului Parlamentar al Deputatului Petru Movilă.