Cu bucurie, dar și cu emoții, absolvenții generației 2025 ai specializării de Asistență Socială, din cadrul Facultății de Psihologie, Științele Educației și Asistență Socială, s-au reunit, în Aula Magna, pentru un ultim curs, cursul festiv.

La eveniment au participat cadrele didactice și părinții studenților, dar și reprezentanți ai instituțiilor de practică partenere, respectiv doamna Profesor Gabriela VRABIE, director adjunct Colegiul Tehnic Ion Holban Iași, doamna Diana NASTASĂ consilier de probațiune în cadrul Serviciului de Probațiune Iași, doamna Mihaela Veronica MIRON, asistent social în cadrul CPECA Iași și doamna Elena Oana Maidaniuc, asistent social principal în cadrul Colegiului Național al Asistenților Sociali din România-Sucursala Teritorială Iași.

După intonarea imnului Gaudesmus Igitur au luat cuvântul doamna Prof. univ. dr. Cristina Maria STOICA, decanul Facultăţii de Psihologie, Științele Educației și Asistență Socială, care le-a transmis studenților mesajul conducerii Universității „Petre Andrei” din Iași, respectiv doamna Rector, Conf. univ. dr. Teodora-Liliana Prelipcean și doamna Președinte a Senatului, Lector univ. dr. Lavinia Maria Pruteanu. „Astăzi este o zi în care faceți bilanțul a tot ce ați învățat și a efortului depus, dar priviți și către ceea ce urmează să deveniți: profesioniști dedicați, persoane cu empatie, echilibru și curaj. Drumul a fost greu. Ați trecut prin multe încercări în acești ani, nu a fost ușor niciodată — răbdare, sacrificii, dorința de a reveni la facultate v-au călăuzit mereu. Ați învățat să vă împărțiți timpul între muncă și studiu, între responsabilitățile personale și pregătirea proiectelor și a eseurilor, între familie și visul vostru. Ați înfruntat nemulțumirea celor dragi, frustrările că nu ați fost mereu alături, momentele în care ați ratat întâlniri cu copiii sau prietenii. Ați avut nopți nedormite, griji financiare, alegeri dificile. Și totuși, ați reușit! Sunteți aici astăzi, cu bucurie și recunoștință, alături de cei dragi. Astăzi, vă aflați aici nu doar ca absolvenți, ci și ca modele de perseverență. Să fiți speranța pentru cei care au nevoie. Vocația de asistent social este una nobilă. A fi asistent social înseamnă să crezi în oameni chiar și atunci când ei nu mai cred în ei înșiși. Fiți puntea dintre marginalizare și reintegrare, dintre neputință și speranță. Munca de asistent social este solicitantă și uneori copleșitoare, dar, vă asigur, sunteți pregătiți deja, prin efortul și devotamentul vostru minunat. Vă îndemn să colaborați cu ceilalți asistenți sociali.  Vă doresc să ajungeți acolo unde visați, neuitând ce v-a adus până aici. Credința, munca și dragostea de oameni”.

Ultimul curs a fost susținut de Lector. univ. dr.  Ana Maria LĂZĂRESCU, cu tema „Reziliența socială – cheia coeziunii și adaptării în fața provocărilor contemporane”. „Astăzi ne aflăm împreună pentru a celebra un moment cu adevărat special – încheierea unei etape și începutul unei noi călătorii. Este un prilej de bucurie, de reflecție, dar mai ales de recunoștință și speranță. Încheiați astăzi o etapă marcată de efort, învățare, proiecte, examene, emoții și prietenii. Ați crescut, ați evoluat, v-ați descoperit limitele și puterea de a le depăși. Ați ales o profesie nobilă, poate una dintre cele mai dificile și mai necesare astăzi: asistența socială. O meserie care nu doar că cere cunoștințe și competențe, ci și empatie, echilibru, răbdare și curaj. Fiecare dintre voi poartă o poveste, un vis și, de acum înainte, o responsabilitate profesională. „Când cineva întreabă ce face un asistent social, îi puteți răspunde simplu: tot ce e nevoie ca un om să nu se piardă în sistem.” Ați ales să deveniți asistenți sociali – adică oameni care nu privesc lumea de la distanță, ci o ating, o înțeleg, o repară – atunci când nimeni altcineva nu o mai face. Deoarece, ca asistenți sociali, veți fi arhitecții unor reconstrucții în viețile oamenilor, în comunități, în sisteme datorită schimbărilor, a realității sociale, astăzi voi vorbi despre Reziliența socială – cheia coeziunii și adaptării în fața provocărilor contemporane. Reziliența este suma experiențelor voastre, educaționale/profesionale, a momentelor în care v-ați întrebat: „Pot eu, un om, să schimb ceva?” Ei bine, răspunsul este: da. Dar nu singuri. Și nu fără durere”.

Cu toții i-au felicitat pe absolvenţi pentru că au ales universitatea noastră, și i-au îndemnat să îşi continue studiile în cadrul programelor de master şi să mențină contactul cu comunitatea academică prin intermediului Clubului ALUMNI.