Ce a însemnat să fii femeie în perioada regimului comunist? Care era condiția femeii în acea perioadă? Ce drepturi aveau acestea? De 8 martie, la Universitatea ”Petre Andrei” din Iași, a fost readusă în prim plan femeia comunistă în cadrul conferinței naționale – ”Statutul femeii în România comunistă”, al cincilea eveniment din cadrul proiectului anual ”După 25 de ani. Comunismul în Europa de Est”, organizat de Facultatea de Științe Politice și Administrative, Institutul de Studiere al Ideologiilor și Revista Polis. Ziua de 8 martie, în Occident, era marcată de proteste cu privire la emanciparea femeii, iar în țările socialiste această zi era marcată de serbări.

 

”M-am născut în 1965 și am trăit în perioada regimului comunist. Am avut și am amintiri plăcute dar și mai puțin plăcute”, le-a mărturisit deputatul Cristina Nichita, prezentă la eveniment. Mai mult, aceasta a precizat că a răspuns cu mare plăcere invitației, cu atât mai mult cu cât tema este foarte interesantă. ”După ce am văzut filmul lui Cristian Mungiu, “432”, pot să spun că pelicula este parfum pe lângă ce trebuia să suporte o femeie în perioada regimului comunist. Mama mea mi-a spus că și-a dorit să mă aibe și că a trebuit să facă tratament timp de trei ani de zile. Femeia în comunism a fost urcată și coborâtă, asuprită și emancipată. Nu cred că suntem foarte departe nici astăzi de acea perioadă, iar soluția pentru noi femeile este implicarea, să fim mai responsabile, și cred că nimeni nu ne poate pune piedici. Să credem că suntem parte la schimbare”, a mai completat Cristina Nichita.

 

Lect.univ.dr. Alina Hurubean, moderatorul conferinței, a identificat două etape sugestive în perioada regimului comunist pentru evidențirea statutului femeii: Politicile de emancipare (debuturile comunismului…1948-1965) și Politicile pronataliste agresive (după decretul antiavort…1966 – 1989). ”După război, a fost nevoie acută de munca femeilor şi, corespunzător, a început o intensă propagandă care promova ”femeia stahanovistă”, emancipată şi eliberată prin muncă. Femeile pot contribui la îndeplinirea şi depăşirea planului, la înflorirea socialismului şi patriei”, în tripla lor calitate de: producător, mamă şi soţie. Munca salarizată a devenit soluţia emancipării şi unica modalitate de a demonstra egalitatea cu bărbaţii”, a precizat Alina Hurubean. Despre cea de-a doua perioada, Epoca de Aur: politica pronatalistă severă, moderatorul conferinței a declarat că decretul anti-avort, 770 din 1966, a reprezentat o nouă etapă în normarea brutală a statutului femeii. ”Femeile au început să fie substanţial percepute ca fiinţe reproducătoare. A fost instituit astfel controlul ginecologic periodic forţat (o data la 3 luni), mai ales pentru femeile din fabrici. Decretul prevedea un minimum de patru copii pentru fiecare femeie fertilă mai tânără de 45 de ani, după care o femeie avea dreptul legal la avort. Cazul României este fără precedent, celelalte state comuniste au fost mult mai permisive în privinţa avortului”, a conchis aceasta.

Conf.univ.dr. Sorin Bocancea, coordonatorul proiectului ”După 25 de ani. Comunismul în Europa de Est”, a declarat, în legătură cu decretul din 1966, că prin acest decret Ceau;escu nu a a urmărit strict creșterea natalității. ”Decretul din 1966 privind avorturile a implciat multe dispute între Nicolae Ceușescu și ceilalți lideri. Elena Ceaușescu este cea care a avut ideea decretului pentru că avea o problemă cu femeile mai frumoase, era invidioasă și geloasă”, a completat Sorin Bocancea.

În cadrul conferinței a avut loc și proiecția filmului ”Născuți la comandă – Decrețeii”, în regia lui Florin Iepan, care pune accent pe decretul lui Ceaușescu din 1966 care a interzis avorturile, perioadă în care  s-au născut peste două milioane de români.

În a doua parte a conferinței au urmat prezentarea lucrărilor științifice ale participanților din București, Timișoara și Chișinău. 

Cum a gestionat regimul comunist crizele generate de dezastrele naturale ? Cum au reacționat autoritățile și ce măsuri s-au luat pentru a proteja populația? Inundațiile din anii 70-75, cutremurul de pe 4 martie 1977, înzăpezirile și explozia reactorului de la Cernobâl, din 1986, au fost principalele teme ale dezbaterii Gestionarea crizelor provocate de catastrofe naturale în România comunistă, cel de-al patrulea eveniment din cadrul proiectului anual – După 25 de ani. Comunismul în Europa de Est, organizat de Facultatea de Științe Politice a Universității „Petre Andrei” din Iași, Institutul de Studiere a Ideologiilor (ISI) și Revista Polis.

Documentar despre cutremurul din 1977 – aici 

 

Evenimentul a debutat cu prelegerea susținută de Prof.univ.dr. MSc. HC. Alexandru Vlad Ciurea,Vicepreședintele Federației Mondiale de Neurochirurgie, medic la Spitalul clinic SANADOR – UMF „Carol Davila” București, pe tema – ”Cernobîl – un dezastru gestionat prin manipulare”. Prof. Alexandru Ciurea și-a amintit că în 1986, în momentul exploziei reactorului 4, de la central atomoeenergetică de la Cernobîl,”au bătut brusc clopotele și s-au tuturor copiilor pastile cu iod și li s-a spus să stea în casă”. ”Prima țară care a perceput accidentul a fost Suedia, care a crezut că a fost o bombă atomică. Accidentul de la Cernobîl nu a afectat centrala, ci o populație întreagă”, a completat profesorul. Mai mult, Vlad Ciurea a realizat, pentru cei prezenți în Aula Magna și o prezentare și din punct de vedere tehnic. ”Această centrală trebuia să fie foarte bine controlată. Ca să ții reactorul sub control trebui să fie rece. La 25 aprilie 1986 acesta a fost programat pentru o lucrare de întreținere. Reactoarele de la Cernobâl aveau o pereche de generatoare diesel care se ocupau de răcire, însă acestea nu au funcționat”.

 

Conform profesorului accidentul din Ucraina este cel mai mare dezastru nuclear din istoria omenirii. În ceea ce privește România, Vlad Ciurea a precizat că cele mai afectate zone au fost cele din Estul și Sud-Vestul țării,respectiv Iașul și Bacăul.

Cât despre manipularea din jurul exploziei, Prof.dr. Alexandru Vlad Ciurea a precizat că toată lumea a crezut că rușii au experimentat în subsol. ”Sovieticii nu putea să anunțe public un asemenea accident. Ei au crezut că e vorba de un incendiu și au chemat pompierii să stingă cu apă. Au aruncat peste 2400 de tone de plumb, 1800 de tone de nisip și apă în continuu. Radiațiile au fost acoperite cu nisip și s-a creat o magmă nucleară care reprezenta o nouă bombă nucleară. Dacă se producea a doua explozie la Cernobîl, Europa nu mai putea fi locuită. Nu se știe câte persoane au decedat în urma radiațiilor, nu există procese verbale care să explice ce s-a întamplat. Pe 1 mai, Gorbaciov a ordonat ca defilarea de 1 Mai să aibă loc, populația fiind afară și expusă direct la radiații”, a mai completat acesta.

 În urma exploziei de la Cernobîl, în România, Nicolae Ceușeascu a creat celula de criză, a cerut raportul de la ingineri, iar la Suceava a fost organizată o întâlnire cu specialiști sovietici care au declarat că nu au date concrete asupra a ceea ce s-a întâmplat.

Tot în ceea ce privește evenimentul din Ucraina, din 26 aprilie 1986, Ing. Leonard Constantin, fost prim-secretar al județului Iași, a declarat că a fost primul care a sesizat incidentul. ”Am fost primul care a sesizat, înainte de comunicatele oficiale prezența, pe vagoanele care veneau din Ucraina, cu o cârpă de 40×40 am sterș un vagon și am dus-o la laborator. A rezultat câți oameni sunt în pericol. Tot atunci s-a schimbat și vântul, de la Nord la Sud, ceea ce a făcut ca norul radioactiv să ajungă și deasupra țării noastre. Apa nu se putea consuma la Iași. Era sursa de la Timișești care era contaminată, cea de la suprafață, pentru că cea de la adâncime era în regulă. Am luat măsura cu CFR-ul să oprim toate vagoanele care erau încărcate și am rezolvat necesitatea de apă în proporție de 50-60%, a închis piețele și a depozitat furajele în spații protejate a mărturisit Leonard Constantin. 

Cutremurul din 4 martie 1977 – 55 de secunde de coșmar

A doua parte a dezbaterii s-a axat pe alte trei dezastre naturale care au afectat România în perioada comunistă. Unul dintre ele a fost cutremurul de pe 4 martie, 1977, cu o magnitudine de 7,4 grade pe scara Richter Nicolae Constantin, ex-director al Trustului Industrial de Construcții Iași, lucra în acea perioadă pe șantiere, în construcția de clădiri și este cel care l-a cunoscut pe Charles Richter, care inventat scala de magnitudine Richter. ”În 1977 lucram ca șef de șantier la Tașc
a, iar în noaptea aceea, pe 4 martie, la ora 21.22, toată lumea a venit să mă întrebe ce s-a întâmplat. Mircea Georgescu, Ministrul Calității mi-a spus că a doua zi trebuie să fiu la București, unde aveam o întâlnire cu Charles Richter, delegatul Statelor Unite și care a adus un cadou, un dizpozitiv  de selectare a carotei din fragmente de beton armat. Delegația a fost întâmpinată de președintele țării, de Ministrul Calității, profesori universitari de la Timișoara, Iași, Cluj. Atunci, Ing. Emil Prager i-a  spus lui Nicolae Ceușescu că administrația țării este vinovată deoarece a suprimat elemente de subzistență, stâlpi, pentru mărirea sălilor de ședință”, a rememorat acesta.

În ceea ce privește inundațiile din 70-75, rectorul UPA din Iași, Prof.univ.dr. Doru Tompea, a citit o intervenție a fostului președinte al României, Ion Iliescu, care a gestionat două dintre evenimentele dezbătute, respectiv inundațiile din 70-75, care au afectat grav județul Iașul, precum și cutremurul de pe 4 martie 1977. Referitor la inundațiile catastrofale din 70-75, Ion Iliescu a apreciat că ”una din cauzele pentru care în România, după război, s-au produs asemenea calamități naturale este lipsa unor amenjări hidrotehnice, îndeosebi pe răurile interioare, bazinele hidrografice ale Mureșului, Crișurilor,Someșului sau Prutului, care sunt cele care frecvent creează probleme oamenilor. Pe de o parte pentru că în aceste bazine alternează perioadele de secetă cu cele de viituri și, pe de altă parte pentru că în aceste zone s-au construit, cu aprobarea autorităților, locuințe”. Mai mult, Ion Iliescu a declarat că apreciază proiectul Facultății de Științe Politice și Administrative care presupune analize serioase, pertinente, echilibrate ale istoriei noastre recente.

Cum era codul roșu pe vremea lui Ceușescu

Despre înzăpezirile din perioada regimului comunist, Prof.univ.dr. Doru Tompea a citit un comentariu din 1969, a lui Pantelie Tuţuleasa, realizator Tv şi cineast, care descria modul în care era gestionat acest dezastru natural. „Circulaţia maşinilor era oprită şi era mult mai simplu pentru că nu s-ar fi putut nici înzăpezi. Despre sate izolate nici un cuvânt, niciodată în zeci de ani de televiziune comunistă. În schimb se punea un mare accent, în ultimii ani, înainte de 1989, pe acţiunile de deszăpezire în cartiere. Erau evidenţiate asociaţiile de locatari care se mobilizau exemplar pentru îndepărtarea zăpezii pe căile de acces, în jurul unităţilor sanitare şi comerciale, pe lângă şcoli. Se mai dădeau şi puţine exemple negative, soldate cu amenzi drastice, despre cetăţeni care nu dădeau dovadă de responsabilitate civică şi priveau indiferenţi efortul colectiv al gospodarilor din jurul lor”. Aproximativ în anul 1981 s-a stabilit ca autoturismele să circule, la sfârşit de săptămână funcţie de numărul pe care îl aveau, cu soţ sau fără soţ. Cam din iarna lui 1984 după ce dădea „un deget” de zăpadă se oprea circulaţia autoturismelor particulare.Puteau să circule liber, în România, doar maşinile care aveau numere cu 12-B, cele cu TC, CD (Transport Consular şi Corpul Diplomatic – n.r.), numere galbene, adică de stat şi, neoficial şmecherii cu numere din trei cifre, pe care nu prea aveai curaj să îi opreşti oricât de miliţian ai fi fost. Indiferent de starea vremii asta ţinea până prin aprilie., se arată în comentariul respectiv.

Coordonatorul proiectului, Conf.univ.dr. Sorin Bocancea a declarat că evenimentul nu a fost plasat întâmplător astăzi, 4 martie 2014, când se împlinesc 37 de ani de la cutremurul din 77 și ”a fost un prilej pentru a discuta despre modul în care regimul comunist a gestionat aceste dezastre, cu atât mai mult, cu cât au fost prezente și persoane direct implicate în acest proces.

 

În cadrul evenimentul au fost proiectate cu filmulețe documentare din arhiva TVR.

Academia Română, Filiala Iași – Institutul de Cercetări Economice și Sociale, ”Gh. Zane”, Secția Psihologie-Pedagogie, vă invită să participați la Conferinţa Știinţifică Internaţională ediţia a-V-a, intitulată: Artă ȘI personalitate – rolul creației artistice în dezvoltarea conștiinței umane.

Conferința va avea loc pe data de 23 mai, 2014, ora 9.00, în sala de conferințe a Institutului ”Gh. Zane”, Iași, str. Codrescu nr. 2.

 

Evenimentul, aflat a-V-a ediție, abordează, de data aceasta, rolul artei în societate, consecințele interacțiunii cu arta asupra dezvoltării personalității, cât și rolul general al creativității artistice, element definitoriu al dimensiunii umane. Lucrările pot prezenta așadar, aspecte diverse ale binomului artă-personalitate: evoluție social-istorică, educația prin artă, psihologia artei, terapia și reziliența prin artă.

Sunt invitați să participe psihologi și psihoterapeuți, cadre didactice, cercetători și studenți interesați de această tematică. Lucrările vor fi ulterior publicate într-un volum colectiv, cu recunoaștere academică. Sunt oferite diplome nominale de participare.

Site-ul conferinței (înscriere online): http://sistem.acadiasi.ro/ro/node/244

Conferința este înregistrată în baza de date internaționale (BDI):

http://www.euagenda.eu/2014/5/23/Art-and-Personality

http://www.conferup.com/events/959-art-and-personality-the-role-of-artistic-creation-on- the-development-of-human-consciousness

Universitatea ”Petre Andrei” din Iași vă invită vineri, 28 februarie, de la ora 12.00, în Aula Magna, la ceremonia de decernare a titlului de Doctor Honoris Causa Excelenței Sale,  Claudio Pérez Paladino, Ambasadorul Extraordinar și Plenipotențiar al Republicii Argentina în România și Republica Moldova.

Laudatio va fi realizat de către Prof.univ.dr. Gheorghe Lencan-Stoica, de la Universitatea București.

 

***

Domnul Claudio Pérez PALADINO s-a născut în Buenos Aires, la data de 24 decembrie 1957. Licențiat în Științe Politice, din anul 1980, cu specializarea Relații Internaționale, al Universității Catolice din Argentina, domnul Paladino și-a susținut, pe 15 decembrie 1997,  doctoratul cu teza “Mişcările islamice sunt un fenomen politic mai mult decât religios” la  Facultatea de Drept și Ştiinţe Politice din cadrul aceleiași universități, urmând apoi o carieră de peste 30 de ani în diplomație.

Pe 6 martie 2009 a fost numit Ambasador al Republicii Argentina în România (prin decretul nr. 157), implicându-se activ în dezvoltarea relațiilor bilaterale atât în mediul economico-politic, cât și în cel cultural-universitar. Astfel, în mai 2013, domnia sa a participat la evenimentul prilejuit cu ocazia aniversării celor 15 ani de la înființarea specializării Științe Politice la Universitatea “Petre Andrei” din Iași, sprijinind inițiativa Grupului Român de Solidaritate cu Insulele Malvine, promovând lansarea de carte ”Elemente Istorico-Juridice pentru înțelegerea chestiunii Insulelor Malvine”, volum unic în România.

 

 

Ministerul Fondurilor Europene a trimis spre consultare publică cea de-a doua versiune a Acordului de Parteneriat 2014-2020, care stabilește priorităţile de finanţare din Fondurile Europene Structurale și de Investiții pentru a susţine competitivitatea, convergența și cooperarea, pentru a încuraja dezvoltarea inteligentă, bazată pe creștere economică și incluziune social.

Fundația Academică ”Petre Andrei” din Iași ocupă locul întâi în lista celor 303 parteneri sociali, realizată și  dată publicității de către Ministerul Fondurilor Europene. Poziționarea fundației pe primul loc vine ca urmare a implicării în realizare documentelor care au stat la baza acestui acord, în calitate de membră  în Comitetul Consultativ Tematic OCUPARE, INCLUZIUNE SOCIALĂ ȘI SERVICII SOCIALE, din cadrul acestui minister.

 

Prof.univ.dr. Doru Tompea, Președintele Fundației Acamidece ”Petre Andrei” din Iași a declarat că poziționarea instituției pe primul loc în lista partenerilor sociali ai Ministerului Fondurilor Europene reprezintă ”rezultatul unei munci îndelungate, ca urmare a unor proiecte de amploare derulate sub egida Fundației Academice  finanțate prin fonduri europene și a căror arie de activitate au vizat întreaga regiune de NE”.

Ministrul Eugen Teodorovici a afirmat că acest document va fi trimis către Comisia Europeană până la sfârșitul acestei luni.